Idiotul...

...sunt perfect de acord cu imperfectiunea.

Nu, nu este vreun print sau personaj dintr-o carte. Sunt eu. Esti tu, sau cel de langa tine. Nimic mai simplu. Suntem supusi greselii. Suntem oameni. Ne dam fiinte inteligente si ne trezim de multe ori ca suntem mai prosti decat gaina. E mai usor sa judecam pe cei din jur decat sa ne recunoastem propriile greseli. E foarte usor sa gasim scuze pentru ceea ce alti considera gresit, doar prin prisma faptului ca noua ni se pare ok. Unii insista si ar vrea sa schimbe lumea dupa ei, nu sa intre ei in randu lumii. Greselile sunt acceptate intr-un fel sau altul pana la urma, insa daca am reusi sa ni le recunoastem si noi poate am face un pas inainte. Sau nu.
Cica orice actiune e urmata de reactiune. Oare toate actiunile noastre sunt gandite la felul in care cei din jurul nostru vor reactiona? In nici un caz... Ne face asta mai idioti decat suntem? Nu. La fel de idioti o sa fim in continuare. Doar ca nu pentru toti cei din jurul nostru la fel. Nu suntem perfecti si nici nu vom fi vreodata. Dar ar fi bine sa ne asumam anumite greseli. Sa ne recunoastem noua in primul rand ca e nevoie de altceva pentru a merge inainte ca un intreg, o societate, o civilizatie.
E festival mare la noi in targ, cu crize... si teatru. O scena ne e viata, ...si comedie, ...si tragedie. Printi si printese, ...personaje. Pana la urma este o arta sa fi "idiot" in propria-ti piesa. Insa sa nu uitam ca in public sunt numai critici. Si buni, ...si mai putin buni.

...pana la urma ce e asa de frumos la un trandafir? in cateva zile moare.

P.S. : bine ca nu am uitat sa iubesc