duminică, 19 februarie 2012

Despre... caini, pisici si ...oameni

..."those who can't do, ...teach. those who can't say, ...write."

  Traiesc la bloc de cand ma stiu, asa ca nu am avut niciodata un animalut de companie. Imi plac animalele. Prefer cainii. Nu prea inteleg pisicile (poate ca de cele mai multe ori ma duce gandu la alte 'feline'). Cat despre oameni...

  Inca de mic copil inveti, sau vezi prin desene animate ca pisicile si cainii "nu se prea au la suflet". La fel ti se insiruie o gramada de ..."sa nu faci asta, nu e bine", sau " nu ai voie sa...!" Si totusi, caini si pisici locuiesc impreuna in multe case, ii vedem la prieteni de cele mai multe ori. Oricat de diferite ar fi aceste animale, fac cumva si ajung sa se inteleaga, sa traiasca impreuna. Cu oamenii se pare ca e un pic mai greu. De ce? ...Pentru ca gandim probabil. Doi oameni pot privi, sau discuta, despre acelasi lucru si vad ceva diferit. Ii judecam pe cei de langa noi, dar nu uitam ca in acelasi timp sa ne absolvim, cu putere absoluta, de greselile proprii. Avem ambitii si vise, dam vina pe stele, astrii, sau zeitati cand nu iese asa cum am vrea noi, sau chiar lovim/ranim pe cel de langa noi.  ...Si totusi, ne consideram fiinte rationale, superioare. Pffff... rad si cainele si pisica acum de noi. 

  Pisicile nu sunt tocmai preferatele mele. Lasa par peste tot, fac numai ce vor, cand vor si ce le place, in masura in care le permite spatiul si uneori omul. Insa daca ati stat mai mult prin preajma lor pe la amici, poate ati avut surpriza sa vina si sa se cuibareasca in poale, cautand afectiune. Torcand usor, cerand daruire si dragoste. Pentru atat cat are nevoie pe moment, iar daca nu primeste, se supara usor, se agata cu ghearele si maraie. Le place curatenia, se ingrijesc si nu isi fac nevoile pe oriunde. Iar cand au chef de joaca, sunt pline de entuziasm si bucurie netulburata.

  Cui nu-i plac catelusii!? Niste dragalasenii cand sunt micuti, dar cresc repede si pana invata unde sa isi faca nevoile iti umplu casa cu surprize. Un caine implica unele responsabilitati, nu e de ajuns sa il ai pe post de jucarie. Nu as tine insa un caine la bloc, consider ca l-as chinui. Sau daca ai un caine la bloc, macar sa ai bunul simt sa cureti dupa el pe casa scarii daca nu l-ai invatat sa isi faca nevoile afara. Cainele este singura vietuitoare care a dus spre perfectiune vocatia prieteniei. 

  E destul de simplu cu cainii si pisicile: daruiesti si primesti. Se joaca impreuna, caini si pisici, se curata, impart mancarea, eh... uneori si-o mai fura unul altuia ca doar sunt animale. Dar totul e destul de simplu, insa inainte de a-ti alege un prieten patruped, gandeste-te bine daca poti avea grija de el.

  Cat despre noi, fiinte superioare, in loc sa luam uneori exemplu de la animale, sa privim lucrurile si oamenii mai simplu, noi evoluam, gandim, avem nevoi de fel de fel. De la cafeaua de dimineata, tigara de langa, alcoolul sau alte otravuri si prafuri fermecatoare din pauza sau de dupa munca, pana la nevoia de socializare, de oameni dragi. Creierul nostru probabil nici nu mai stie exact ce vrea, sau cand vrea. Suntem prea ingropati in nevoile sociale si prea avizi de nevoi personale. Complicam lucrurile pana nu se mai intampla nimic. 

  ...si rad si caine si pisica. Nici visele nu mai sunt vise...

Niciun comentariu: