miercuri, 12 martie 2008

Momente...

CE FACI? CE MAI FACI? Intrebari care le auzim mai tot timpul cand ne intalnim cu prieteni, amici sau persoane pe care probabil le-ai intalnit, probabil, o data, sau doar iti par cunoscute, dar vor sa faca un jen de conversatiune, cand defapt tu n-ai nici un chef de nimic. Raspunsul vine de obicei de la sine: “Bine, dar tu ce mai faci?”.

Ce faci dimineata cand suna ceasul si incerci sa te trezesti, cu o durere groaznica de cap, o durere ce te cam sacaie de ceva vreme, obosit si cu un chef de munca de nici tu nu sti de unde sa incepi. Dai drumul la calculator si incepi sa iti citesti mail-urile si incepi usor sa realizezi ca iar incepe o zi de tot kkt-ul. Si cu ce ai ramas? Cu gandul la masina pe care ai vrea sa ti-o cumperi desi nu ai bani sa iti platesti chiria… Nu prea imi place sa muncesc, recunosc, cel putin nu prea mult, doar se pot face bani, chiar cinstit si cu o munca mai lejera, ca doar ma duce capu’, hmm… sunt chiar modest. Nu prea am planuri de viitor, nu ceva concret oricum, dar pot sa visez…ah, defapt sunt la birou, mda… “un alt client care crede ca iti cunoaste marfa mai bine decat tine”. Ei! Asta este, nu ma voi chinui sa-l conving contrariul, vor mai veni si altii.

Deci? Ce faci? Incepi sa iti cauti fel de fel de scuze, ba ca esti obosit, ba ca vremea e naspa si azi iarasi nu rasare soarele pe strada ta, “De ce la mine, Doamne!?”, dar totusi?... pentru cine cauti scuze, pentru cei din jurul tau sau pentru tine? Huh… daca as putea schimba ceva cu ce as incepe…

Mda, e un fel de a vedea lucruile simple, o scena pe care se repeta aceeasi piesa la nesfarsit si uiti un lucru foarte important: o cana de cafea fierbinte, dai drumul la muzica, clasicii (rock-ului) ma ajuta pe mine de obicei, incepi o noua zi de munca, nu cauti raspusuri, vin de la sine, la orice intrebare, oricat de stupida.

Te opresti un moment la vitrina unui magazin si iti privesti relaxat reflexia, incepi sa razi, desi ceilalti se uita la tine intrebatori, “cu siguranta nu e intreg la minte!?”, ca sa nu mai vorbim de voi, care ati avut rabdarea sa cititi pana la final…